Urăsc să fiu singură , în puterea nopţii . Să mă uit în stânga şi în dreapta şi să văd doar întuneric . Să nu fie nimeni lângă mine , nici măcar de cealaltă parte a telefonului . Camera e pustie şi ... parcă goală . întunericul a învăluit tot . Nu se mai vede nimic . Doar umbre .
Apoi răsare soarele şi conturează şi colorează tot ce cu câteva ore în urmă erau doar nişte umbre singuratice . Este 5 dimineaţa . Soarele încă se ascunde printre copaci . Dar va ieşi el . Trebuie să iasă . Probabil acesta e un semn prin care Universul vrea să îmi explice că lucrurile merg încet , dar sigur . Dar pentru mine , lucrurile merg prea încet , cel puţin în dimineaţa aceea . Mă simt sufocată între cei patru pereţi . Nu mai vreau să privesc pe fereastră cum lucrurile aproape că stau în loc . Până şi ceasul ticăie scârbit şi plictisit de atâta singurătate . Deschid geamul şi las să între acel aer ...al dimineţii . Acel miros de dimineaţă .
şi începe o zi nouă . Dar ce se întâmpla cu noi , cei care noaptea trecută nu am putut închide un ochi , chinuiţi de încetineală lucrurilor ? Ne continuăm viaţa , la fel de încet , dar sigur.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
