Corăbioarele de hârtie plutesc
Aromele livezii mă ameţesc
Gândurile mi se limpezesc
Iar pomii vorbe dulci şuşotesc.
Stau singură, cuprinsă de dor
Mai am puţin şi poate mor.
Dar cineva mi-a şoptit
Cândva, aproape de asfinţit
Că...`nu trebuie să mă las`
Încă mai aud acel glas.
Acel `cineva` poate e lângă mine
Poate vrea să mă aline.
Dar nu, nu e posibil.
Tot ce gândesc e imposibil.
Acel `cineva` e foarte departe
Cerul şi Pământul ne desparte.
Acel `cineva` m-a părăsit demult,
Dar, crede-mă, nu a vrut !
Când era aproape momentul trist,
A venit la mine şi mi-a zis
Cu ochii în lacrimi şi suspine,
Că mă aşteaptă şi pe mine.
"Unde?", am întrebat speriată.
Dar ştiam deja: nu pleca, tată !
Ce o să mă fac fără tine?
Dar mi-a şoptit, blând, vorbe puţine
Şi a plecat.
Revenind la prezent,
Cu un aer absent,
Mă uit în zare deznădăjduită
Poate la o stea închipuită.
Care să îmi arate cumva
Că de Sus mă priveşte cineva.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.