xD Teatru fara valoare

Am dat tot ce am putut pentru a ieşi totul perfect. Am încercat să uit toate momentele care m-au indispus şi să-mi amintesc ce era mai important. De fiecare dată, am fost primită cu bucurie sau cu un simplu zâmbet, fals sau nu. Am încercat să fac totul din inima mea, nu a celorlalţi, însă nu am reuşit să rup sforile de care sunt legată. Exact ca intr-o piesă de teatru...
După cum vezi, nu trăiesc intr-o lume pustie , din păcate sau din fericire. Sunt înconjurată de oameni care mă primesc mereu cu braţele deschise... sau oameni ascunşi după măşti de fier, cărora nu merită să le cunoşti identitatea, nici măcar din curiozitate. Oameni care m-au privit mereu ca pe o păpuşă incapabilă să facă ceva fără ajutorul păpuşarului. Oameni care m-au înţeles greşit intotdeaauna şi care mi-au văzut doar părţile rele, oameni are au în suflet doar ura. Ei nu merită atenţia mea pentru falsitatea lor. Sunt persoane pe care le-am evitat tot timpul şi aşa voi face în continuare.
Trăim intr-o piesă de teatru în care fiecare are rolul de a arăta ce este, fără frică, sau de a deveni oameni cu chipuri de fier, fără valoare şi fără atitudine.
Printre aceşti oameni care îşi arăta la tot pasul ura şi îşi ascund invidia există şi prieteni care nici nu ştiu ce înseamnă "mască". Aceia care se adâncesc în beznă pentru a te lăsa pe tine în lumină se numesc prieteni. Pentru mine nu există , în această lume, prieteni adevăraţi. Toţi sunt prieteni adevăraţi, iar cei care nu sunt îi resping pentru un motiv întemeiat. Dar... prietenii se găsesc uşor sau doar în spatele scenei ?